Fusta mini si abuzul in serviciu

Posted: April 15, 2013 by zarionuandzarionu in De pe plaiul mioritic
Tags: , , ,

get-the-girls-on-bus

 

O dimineata glorioasa de Luni. Culmea, nu sunt morocanos, ba dimpotriva. Tramvaiul 47 ma leagana spre birou. Afara este cald, un vanticel voios de primavara invioreaza atmosfera iar soarele poleieste cu razele lui caldute orasul murdar.

Red Hot imi canta in casti ceva despre Road Trippin’. Si pe nesimtite se instaleaza asa un dor de duca, de mare, de soare, de o bere extreme de rece pe nisipul incins, de leneveala, de prieteni, de voie buna.

Insa nu ma cuprinde nostalgia. Vara e aproape, insa mai aproape este biroul. Si client de sunat, si proiecte de facut, si lucruri misto si oameni faini. Si la unul din clientii astia sunt banii mei de concediu, asa ca nu e timp de nostalgii. E chef de munca si ceva ambitie.

Tramvaiul 47 ma leagana, probabil ca si scartaie, dar nu razbate nici un sunet prin casti. Deja telefonul a terminat de cantat in casti R.H.C.P. si Ozzy incepe sa imi povesteasca ceva de Iron Man. Ridic ochii din gandurile mele si observ o pereche de picioare. Frumoase. Se termina cu o fusta scurta si un fund obraznic. Completate de o camasa alba deschisa exact cat trebuie sub un taior. Tot peisajul este completat de o pereche de buze rujate, ochi albastri si par blond, prins in coada.

Imi ia ceva timp sa imi dau seama ca ma mai intrebase deja de doua ori si devenea nerabdator. Scot castile. Aaaa, abonamentul. Sigur, imediat.

Tramvaiul se apropie de statie. Autogara Filaret. Controlorul pleaca de langa mine, se intalneste cu colegul lui in dreptul blondei.

Tramvaiul aproape gol, mai era o babuta si doi baieti cam de cartier asa. Genul cu blugi largi, tricouri si mai largi. Tunsi extrem de scurt. Cam bateau spre suta de kile. Fiecare.

Controlori ajunga la blonda. Abonamentul la control va rog. Blonda zambeste, spune ca are, dar e in poseta. Chicoteste spunand ca „stiti dumneavoastra ce haos este in poseta unei doamne, hi, hi”. „Trebuie sa cobor aici, am masina parcata, coborati cu mine va rog, va arat abonamentul jos. Chiar trebuie sa cobor aici”

„Nu cobori nicaieri duduie. Am mai auzit io deastea. Abonamentul!!!” Si se infige brusc in fata ei, intre ea si usa, care se si inchide. Tramvaiul se pune in miscare. Blonda cauta inbufnata in poseta. Normal ca se grabea, normal ca are abonament. Acum va intarzia… Gaseste abonamentul, il prezinta. Este valabil.

Controlorii rad, ii spun ca mersul pe jos face piciorul si mai frumos. Blonda nu rade. Ba din potriva.

Tramvaiul ajunge in statie, blonda coboare, cobor si eu in spatele ei. Vor sa coboare si controlorii, doar ca doi baieti mai pe la 100 de kile fiecare ii retin. In timp ce usa se inchie, aud din tramvai „da’ pe noi nu ne intrebi de abonament mah?!” „Stai ca trebuie sa…” ”NU COBORI NICAIERI!!! Stai aici si imi controlezi abonamentul. Si dupa aia imi arati legitimatia. Si…” Si nu am mai auzit, pentru ca tramvaiul pleca. Blonda a plecat si ea. Zambind din nou. Pun castile in urechi, Cargo imi spune ca e ziua vrajitoarelor si eu grabesc pasul spre birou. Asa am un chef de mare si de soare…

Advertisements
Comments
  1. qatalin says:

    Unii imbecili merita rearanjati structural… Iar blonda merita consolata… 😉 De ce “Pun castile in urechi, Cargo imi spune ca e ziua vrajitoarelor si eu grabesc pasul spre birou.”? De ce?!…

  2. pbulea says:

    dar marmota nu avea de 100kg…..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s